duminică, 29 noiembrie 2009

Acum pe YouTube


Click aici si veti gasi un set de melodii de pe net adunate,predominant din aria vocal trance/house/dance. Vorbim in principal de muzica necomerciala,insa veti regasi acolo si ceva "hit-uri". Enjoy !

marți, 24 noiembrie 2009

Lucruri musai intr-o sedinta


* Reflecta lumina soarelui in ochii colegilor folosindu-ti ceasul.
* Fa gargara cu apa din pahar.
* Muta-te cu scaunul din ce in ce mai aproape de usa.
* Murmura tot timpul sedintei.
* Scoate o legatura mare de bancnote si incepe sa le numeri demonstrativ.
* Apleaca-te sub masa apoi ridica-te purtand lentile de contact care iti fac ochii complet albi.
* Foloseste un cutit mare de vanatoare ca sa indici notitele de pe tabla.
* Fa pauze lungi in momente aleatoare cand vorbesti. Cand cineva se pregateste sa intervina ridica tonul la el: “NU AM TERMINAT.”
* Daca ai un ochi de sticla, bate in el din cand in cand cu stiloul in timp ce vorbesti cu cineva la sedinta.
* Intoarce-te cu spatele la sedinta, spre o fereastra, cu picioarele cracanate. Anunta ca iubesti “orasul asta porcos”.
* Scrie “te place” pe clipboard-ul tau si arata-i persoanei de langa tine in timp ce te arati cu stiloul.
* Poarta un hands-free si din cand in cand intra intr-o conversatie paralela cum ar fi: “Nu ma intereseaza daca nu sunt pitici, da drumul la spectacol odata!”
* Anunta ca ai descoperit niste copii ale programului sedintei. Imparte hartii pe care scrie: Programul meu secret:
1. Calca in picoare pe cei slabi
2. Triumfa de unul singur
3. Invadeaza Polonia
Strange apoi hartiile cu plictiseala si roaga-i pe ceilalti sa uite ce au vazut.

miercuri, 18 noiembrie 2009

Anglia - tara tuturor posibilitatilor

Azi primesc un mail de la un amic din Anglia cu care am impartit o casa acolo timp de un an de zile,prin care imi trimite o notificare de la politie cum ca am fost surprins de un radar depasind viteza cu 18 km/ora undeva pe A24 in Sussex. In nota aceea apare si numarul de inmatriculare al masinii,care mie nu imi parea deloc cunoscut.Hai sa verific zic: intru pe net si caut numarul masinii in registrul britanic...stupoare masina este un Mercedes E220 pe care nu-mi amintesc sa-l fi condus,mai ales in zona aia a Angliei. Masina insa este inregistrata la aceeasi companie cu care lucram si eu...si atunci mi-a picat fisa. Cei responsabili cu identificarea soferului,sunt proprietarii masinilor (a mea si cea prinsa de camera),si au incercat sa acopere un sofer de-al lor (englez)bagandu-ma pe mine ca sofer.S-au gandit ei ca eu nu ma mai intorc in UK si ca pot incasa lejer amenda,si asa nu am de unde sa stiu de toata afacerea asta. Spre norocul meu,am ochi si urechi in UK si pot lua masuri. Am scris politiei din Sussex si firmei de leasing...abia astept sa vad ce se intampla. Daca nu se rezolva nimic si mai ajung in UK vreodata,voi fi arestat pe aeroport si bagat la racoare...pentru ceva ce nu am comis. Astept cu nerabdare rezolvarea,dar sunt multumit...stiu ca nu se intampla doar in Romania toate rahaturile astea...si la ei se poate. :)

luni, 16 noiembrie 2009

Transfagarasan


Jeremy Clarkson (Top Gear) a reusit sa ne faca o imagine buna in Europa,cel putin in privinta Transfagarasanului pe care il clasifica ca fiind cea mai buna sosea din lume; un mare compliment pentru o tarisoara care abia mentine functionala infrastructura. "Iti multumim Romania ca ai asa ceva! Putem ramane,pentru totdeauna?" Uite ca avem de ce sa fim mandri,de creatiile regimului comunist

duminică, 15 noiembrie 2009

Campania gunoaielor


In cateva zile vin alegerile,si scapam de rahatul asta de circ care ne intoxica prin media de atata vreme. De curiozitate,am intrat pe blogurile "pesedistilor" si am fost uimit de cantitatea de pupincuristi (d-aia de pupa in cur pe unul si pe altul)care posteaza acolo. De test,am postat un mesaj usor critic,insa civilizat pe blogul lui Geoana. Bineinteles,nu a trecut de moderatie,si nu a fost postat;comunismul se manifesta in politica romaneasca la un nivel de nesimtire si de ipocrizie care m-a lasat interzis. Postez aici,pentru ca e singurul loc in care pot refula dispretul pe care-l port acestor gunoaie ce se gandesc la noi doar odata la 5 ani,insa si atunci ne mint cu texte utopice despre potentialul Romaniei si ce vor face ei cu tara asta,incercand sa ne convinga ca ei sunt mai buni decat ceilalti,cand de fapt,toti,dar ABSOLUT toti,sunt niste oameni ordinari,fara principii si moralitate. Am sa merg la vot si am sa votez cu Basescu,doar pentru ca imi este cel mai putin antipatic si cu un plan concret pentru Romania si pentru ca Romania are nevoie de stabilitate nu de guverne noi cu oameni vechi. Nu sunt multumit,dar e singura alegere decenta pe care o pot face. Aaa,da...ma mai duc pentru ca nu vreau sa voteze altcineva in locul meu si pentru satisfactia de a-mi exprima o opinie,nu neaparat o optiune electorala.

luni, 9 noiembrie 2009

Dance mob


Ieri la Plaza Bucuresti,cei care au fost in trecere pe acolo au putut avea parte de ceva inedit. Un grup de dansatori au luat cu asalt complexul comercial ,semnalizandu-ne subtil participarea Romaniei la Olimpiada printr-un dans simbolic care a lasat "interzisa" asistenta.Din fericire astfel de flash moburi se intampla din ce in ce mai des la noi,demonstrand ca romanii nu au uitat sa se bucure si sa faca viata mai frumoasa si celor din jur. Un eveniment similar s-a intamplat la o luna dupa moartea lui Michael Jackson,cand,simultan,in cateva locuri din Bucuresti au avut loc astfel de manifestari omagiindu-l pe regele pop trecut in nefiinta.

duminică, 8 noiembrie 2009

Muzica

Azi dimneata m-am trezit mai meloman ca de obicei. Plictisit de ce ascult in mod normal,intru pe internet cautand ceva deosebit...si gasesc. Daca ati urmarit vreodata un film si v-a placut foarte mult coloana sonora,desi nu savurati muzica orchestrala in mod deosebit,atunci sunt sanse mari sa fi auzit de Hans Zimmer,compozitor de muzica de film. Alaturi de Juno Jeactor(Ben Watkins) si Don Davis,Hans Zimmer a ridicat muzica orchestrala la un nivel nemaiintalnit in lumea contemporana. Acesti artisti sunt motivati de dragostea pentru muzica,creatiile lor nefiind promovate comercial,de aici si succesul enorm printre cinefili si criticii de muzica.Urmarind succesul filmelor cu muzica semnata Hans Zimmer cum ar fi Piratii din Caraibe,Illuminati,Gladiatorul,Rainman,Black Hawk Down,intelegem de ce vorbim de un artist cu adevarat valoros,mai ales in aria muzicii necomerciale.

Hans Zimmer - Interviu , soundtrack Piratii din Caraibe

Hans Zimmer - Rainman Soundtrack

Don Davis & Juno Reactor - Navras / The Matrix Soundtrack



sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Ellie White


Odata cu destramarea DJ Project,pot spune ca am pierdut o pata de culoare din viata mea. Nu am realizat asta decat dupa ce am fost pus in fata faptului implinit. M-am identificat prin muzica lor,m-am regasit de multe ori ascultandu-i,fiind singurii care m-au atins sufleteste asa cum nu as fi crezut vreodata. Ramane acum sa vad daca am fost fan DJ Project,sau al Elenei,a carei voce a patruns mai adanc decat muzica. Nu stiu,ramane sa vad evolutia solo a Elenei,sperand ca primul single sa imi incalzeasca sufletul ca si pana acum. O piesa va fi suficienta sa reconfirme capacitatea Elenei de a-si pastra fanii. Cat despre noua formula DJ Project...sunt foarte sceptic ca va egala succesul de pana acum. Reeditarea pieselor cu Giulia bazata pe succesul vechii trupe mi se pare o lipsa de bun simt,dar este doar parerea mea...

Suport neconditionat

Butonand azi netul,observ statusul de mess al unui prieten: " nimeni nu este prieten cu cineva,toata prietenia apare dintr-un interes "... Interesant concept,imi zic,si totusi,dupa putin timp de reflectare asupra teoriei,vad adevarul. Intr-adevar,toti avem nevoie de ceva de la cei pe care ii consideram prieteni,fie ca este vorba de un interes profesional,fie ca ne simtim singuri si avem nevoie de socializare alaturi de oameni cu interese comune sau pur si simplu din inertie,pentru ca nu cunoastem alti oameni si nu putem aborda prea usor cunostiinte noi. Aceeasi situatie se aplica si in relatia de cuplu,as putea chiar spune ca acolo abordarea "din interes" este chiar evidenta.Oricine este implicat intr-o relatie de cuplu,la inceput isi pune tot felul de intrebari,de genul "ce vrea de la mine" sau "ce a vazut la mine","de ce eu",etc. Bineinteles ca aceste intrebari dispar odata ce partenerii se obisnuiesc unul cu celalalt si chimia intervine suprimand ratiunea. Daca se intampla sa se mai si stinga scanteia ce a aprins totul,relatia e compromisa si merge mai departe din inertie,din obisnuinta,din frica de a renunta la acea falsa siguranta. 

Cand greul apare insa,atat dragostea ,cat si prietenia platonica,sunt puse la grea incercare. Este foarte usor sa accepti realitatea asta odata ce ajungi la ananghie si vezi ca nimeni nu te ajuta,fie ca este vorba de grupul de prieteni sau de partenera/ul de viata. Multi ar spune ca ajutorul trebuie sa vina neconditionat,si tind sa fiu de acord cu asta,insa ti-l ofera cineva cu adevarat fara vreun interes ? Ai vreun prieten care sa-si puna cu adevart pielea la bataie pentru tine fara sa astepte ceva de la tine,cu adevarat neconditionat ? Daca raspunsul este nu,atunci nu ai prieteni adevarati ci doar amici. Daca cunosti astfel de oameni,asemeni mie,te poti considera norocos,insa nu te culca pe o ureche,ofera-le acelasi lucru pentru ca, desi nu o arata,vor avea nevoie de tine in cele din urma.

joi, 5 noiembrie 2009

EchilibrU

Mai sunt aproape doua luni si inchei un an "prolific",si pun ghilimelele pentru ca sunt doua moduri in care pot privi situatia; am calcat pe taramul responsabilitatii familiale si am gustat din placeri si neplaceri in egala masura,am lucrat pentru prima oara in viata ca liber profesionist intr-o tara straina,am castigat repede si usor si am pierdut la fel de repede si usor,pe scurt,viata mea a urmat o sinusoida care a ajuns momentan in punctul din care a plecat. Apogeul superior a fost cand am cerut-o pe fosta de sotie si cand pot sa spun ca aveam totul,insa,la fel de repede cum am ajuns la acel punct m-am intors de unde am pornit. Ce ironica poate fi viata asta,trebuie doar sa o privesti din unghiul corect. In mod curios,contrar asteptarilor,desi sunt in punctul mort,optimismul si increderea in sine dobandita fac minuni. Moralul meu este chiar mai sus decat in perioada de "boom"si asta m-a adus la concluzia ca banii nu aduc fericirea,nici macar nu o intretin;da,stiu ca este un stereotip vechi,dar din punctul meu de vedere nimic nu poate fi mai adevarat,pentru ca am fost "acolo" si am vazut. Ideal ar fi sa le aduci intr-un echilibru,dar de fapt asta este marea provocare pentru majoritatea dintre noi,sa ne bucuram cumva de viata fara sa urmam astfel de sinusoide. Se spune ca asa este viata cu suisuri si coborasuri,dar cat depinde de noi oare ? Este greu sa atingem un echilibru fara sa ne compromitem ca personalitate ?