EchilibrU

Mai sunt aproape doua luni si inchei un an "prolific",si pun ghilimelele pentru ca sunt doua moduri in care pot privi situatia; am calcat pe taramul responsabilitatii familiale si am gustat din placeri si neplaceri in egala masura,am lucrat pentru prima oara in viata ca liber profesionist intr-o tara straina,am castigat repede si usor si am pierdut la fel de repede si usor,pe scurt,viata mea a urmat o sinusoida care a ajuns momentan in punctul din care a plecat. Apogeul superior a fost cand am cerut-o pe fosta de sotie si cand pot sa spun ca aveam totul,insa,la fel de repede cum am ajuns la acel punct m-am intors de unde am pornit. Ce ironica poate fi viata asta,trebuie doar sa o privesti din unghiul corect. In mod curios,contrar asteptarilor,desi sunt in punctul mort,optimismul si increderea in sine dobandita fac minuni. Moralul meu este chiar mai sus decat in perioada de "boom"si asta m-a adus la concluzia ca banii nu aduc fericirea,nici macar nu o intretin;da,stiu ca este un stereotip vechi,dar din punctul meu de vedere nimic nu poate fi mai adevarat,pentru ca am fost "acolo" si am vazut. Ideal ar fi sa le aduci intr-un echilibru,dar de fapt asta este marea provocare pentru majoritatea dintre noi,sa ne bucuram cumva de viata fara sa urmam astfel de sinusoide. Se spune ca asa este viata cu suisuri si coborasuri,dar cat depinde de noi oare ? Este greu sa atingem un echilibru fara sa ne compromitem ca personalitate ?